Opinii Stiinta & Cultura

Alexandru Mironov: Vivamente après demain

Publicat de Contributori

„Vă simţiţi tânăr?”, întreabă reporterul de la TV 5 France. „Am proiecte pentru următorii 30 de ani”, îi răspunde, magistral, scriitorul Jacques Attali, elevul plecat, copil, din kasba-ua oraşului Alger, pentru a deveni consilier al unuia dintre cei mai remarcabili preşedinţi ai Franţei, intelectualul pur sânge François Mitterand. „Prăpastia dintre clase şi lipsa unor orizonturi pe care să le gândească înţelepţii vremii sunt vinovate de haosul social în care ne aflăm”, continuă vizionarul european. „Totuşi, societatea umană a ajuns la un nivel de maturitate care o va face să treacă peste naţionalismele grosiere care duc la războiae. Eu am încredere. Să privim senin dar cu răspundere spre ziua-de-dincolo-de-mâine. Vivement, aprés demain”, îşi încheie superb nonagenarul francez una dintre cele mai luminoase poziţii pe care le-am văzut în ultima vreme în mass media lumii.

Îndrăznesc să completez, cu la fel de mare încredere: singura rezevă cu adevărat inepuizabilă a omenirii este inteligenţa; care inteligenţă creşte, proporţional cu numărul cetăţenilor planetari care merg la şcoală, pe toate meridianele şi paralelele Pământului. Aşa că, chiar dacă familia europeană a lui Sapiens a avut un an greu (Brexit, alegeri surprinzătoare la Casa Albă, eşecul lui Renzi în conservatoarea Cizmă, societatea în clocot din jurul lui Putin şi din jurul ei, prăbşirea rover-ului european pe Marte), să încercăm să ne tragem sufletul, ră respirăm adânc şi, da, să ne legăm centurile de siguranţă pentru un 2017 greu de citit în globul de cristal, dar cu aceeaşi încredere în ritmul de dezvoltare al Industriei Inovaţiei şi Revoluţei Comunicării.

Pentru că: în această clasă pregătitoare pentru Viitor a societăţii, indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare din decembrie curent si de noile formule politice, aflaţi că laserul de la Măgurele va avea oricum o zecime din puterea pe care o are Soarele – e drept, doar pentru o milionime de miliardime de secundă – în cadrul unuia dintre cele mai mari 36 de proiecte ale UE; inevitabil, zona adiacentă, întinsă până la Dunăre, acea Laser Valley cum i-a spus profesorul Adrian Curaj, va primi botezul dezvoltării exponenţiale, ca şi proiectul susţinut de GeoEcoMar, acela al creerii unui centru de studii avansate pentru Dunăre, Delta Dunării şi Marea Neagră; precis vom reporni proiectele inginereşti de pe vremuri, ala Canalelor Siret – Dunăre şi Argeş – Dunăre; şi chiar dacă mult dorita autostradă Piteşti – Sibiu va mai rămâne o vreme în ceaţă, să sperăm că se vor lega între ele tronsoanele de drum modern din Transilvania şi că oltenii şi bănăţenii vor încerca să-şi lege marile oraşe cu podul de la Calafat şi autostrada balcanică ce trece prin Bulgaria. Important este să ajutăm şcoala să crească, punând la dispoziţia demnitarului din fotoliul lui Spiru Haret unelte ale Viitorului, mai ales dacă acesta va reuşi diferenţierea salariilor pentru masa uriaşă şi flagrant neuniformă a celor peste 300.000 de dascăli – ceea ce ne va permite să continuăm, la nivel superior, Industria Educaţiei, oferind absolvenţi de valoare ai facultăţilor de Medicină, Politehnice, artistice nu doar ţării dar şi (de ce nu contra cost?, i-aş întreba pe viitorii membti ai Parlamentului României) lumii întregi. Regândim Agricultura, pentru a fi la fel de performantă ca Industria Auto (nu trebuie să ostoim în a lăuda pe Marele Cavaler al Industriei Constantin Stroe şi pe cei din jurul său pentru cei 5% din PIB pe care îi aduce României) sau ca Industria IT (Cluj-Napoca, cei 20.000 de programişti din Nordul Capitalei, Timişoara, Iaşi sunt puncte de referinţă de cel mai înalt nivel). Ne apucăm din nou de refacerea Carpaţilor, după modelul propus de montanologul Radu Rey şi – de ce nu? – interzicând pentru un deceniu tăierea oricărui arbore din pădurile ţării. Şi, desigur, găsind căile pentru ca politicienii şi mass media (a patra putere în stat, cu tendinţa evidentă de a le devansa pe celelalte trei!) să funcţioneze respectând legile şi bunul simţ.

Schimb tonul: nu simţiţi totuşi, fraţilor din arealul mioritic, că se răspândeşte in lume molima civilizaţiei galactice odată cu creşterea creierului colectiv? Că aventura plecării spre planeta Marte nu mai este doar o poveste SF? Că puterea clasei inginereşti devine atotstăpânitoare prin gadget-urile şi tehnologiile pe care ni le oferă, preluate, acestea, din minţile creatorilor de ştiinţă şi tehnică? Chiar nu se observă că problema foametei e în mare parte depăşită? Că singura temere pe care trebuie să o avem este ca plutoanele lui Moş Teacă de pe întreaga planetă să nu fie stârnite de politicianismul rămas încă în secolul al XX-lea, Veacul Ororilor? De aceea să fim atenţi ca orologiul planetar de pe www.worldometers.info să respecte întotdeauna priorităţile bugetului planetar: cea mai mare cheltuială să se facă pentru Sănătate, aproape tot pe-atât pentru Educaţie, din ce în ce mai puţin pentru acţiuni militare – şi fie ca novicele în politică Donald Trump să reuşească să-l convingă pe belicosul Vladimir Putin că în cursa înarmărilor trebuie pusă o barieră, dacă vrem ca 7,5 miliarde de pământeni să aibă pe Pământ o viaţă decentă.

În altă ordine de idei, prietenul meu Tudor Gheorghe susţine ca de obicei în decembrie un spectacol pe care-l intitulează „Degeaba”, plângând morţii de la Revoluţia din Decembrie 89 şi neîmplinirile ce i-au urmat. Ca unul care, la fel ca neobositul trubadur oltean, am ieşit în acele zile la bătălie cu mâinile goale dar cu sufletul în palmă, mă simt îndreptăţit să-i răspund: Nu, Tudore, nu a fost degeaba, cel puţin pentru că porţile ţării nu mai sunt ferecate nici pentru cultură nici pentru libera circulaţie în lume a fraţilor, prietenilor, colegilor noştri; sacrifciul merita făcut, riscul trebuia asumat. Aici mai trebuie, Tudore, să adaug ceva, ceva ce ţine de transformarea calităţii oamenilor din jurul nostru. Am predat matematica la Beloţ, Romaneşti, sate din Dolj, la licee din oraşul Craiova, la Lycée Omar Ib Abdelaziz din Oujda – Maroc. Am fost translator tehnic la ONT şi Combinatul Chimic Işalniţa, jurnalist la revista pe care o ai acum în faţă, la Radio Televiziunea Română, preşedinte al Federaţiei Române de Scrimă, consilier prezidenţial, ministru într-unul dintre guvernele post-revoluţionare şi inalt funcţionar UNESCO – dar probabil că acum, tocmai urmare a profesionalizării prin care trece ţara, mă aflu în mijlocul celei mai performante echipe pe care am avut-o vreodată. Îţi doresc să ai viaţa lungă şi la fel de plină pe care o meriţi, îţi doresc să ne mai emoţionezi încă vreo douăzeci de ani cu spectacolele tale, chiar cu „Degeaba”, dacă asta ţi-e voia, dar eu cu această echipă de profesionişti din jurul meu am dovada fermă că nu a fost degeaba. Că tu însuţi, că eu şi colegii mei suntem unele dintre multele dovezi.

Revin în finalul „manifestului” meu de sfârşit de an la emisiunea de pe TV5 France, pe care, inspirat, realizatorul o încheie cu What a wonderfull world, hit-ul lui Louis Amstrong. Lumea nu era chiar toată minunată pe vremea când cântăreţul afro-american o cânta. Dar el i-a atras în bătălii sociale şi politice pe Martin Luther King, Poul Robeson şi alte milioane de intelectuali, cu rezultatul că, peste decenii, la Casa Albă a ajuns luminatul Barak Obama. Va fi şi pe mai departe, o lume minunată – dacă noi găsim calea. La mulţi ani, Homo sapiens!

Autor: Alexandru Mironov

Revista Ştiinţă & Tehnică este cea mai veche şi mai prestigioasă publicaţie românească de popularizare a ştiinţelor din România.

Rubrica “ Opinii” se dorește a fi o agora a dezbaterilor de idei, singurele condiții fiind argumentele pertinente și decența limbajului. Așteptam informații și opinii de la cititorii noștril pe adresa de e-mail  redactie@infopinia.ro.

Lasa un comentariu