Opinii Prima pagina Societate

Cifrele arată pericolul permanent în care se află copiii la şcoală

învăţământ
Publicat de M. Antonescu

Poliţia Română a efectuat o evaluare a riscului în unităţile de din întreaga ţară şi a reuşit inventarierea a peste 19500 de locaţii.

Din 19500 de şcoli, grădiniţe şi licee, 6100 dispun de pază umană iar circa 6000 au sisteme electronice de supraveghere.

Numărul şcolilor cu pază asigurată a crescut faţă de anul şcolar precedent, protrivit surselor din Direcţia de Ordine Publică din cadrul IGPR, ceea ce este, desigur, îmbucurător.

Au fost identificate 19550 de unităţi şcolare – grădiniţe, şcoli primare, gimnaziale, licee şi colegii, 6262 în mediul urban şi 13228 în cel rural.

6171, din care 3501 în oraşe şi 2670 la ţară, au asigurată pază proprie, fie prin societăţi specializate, fie prin personal propriu, fie mixt. Numărul unităţilor păzite fizic a crescut cu 11,4%. Cifra şcolilor cu pază contractuală, asigurată de firme de resort, a crescut cu 19,5% faţă de anul trecut.

6024 de localuri destinate învăţământului preuniversitar sunt dotate cu sisteme de supraveghere (1854 în urban şi 4170 în rural), cu 5,5 procente mai mult faţâ de precedentul an şcolar.

Prima observaţie care se impune este că Poliţia a reuşit să facă o numărătoare mai acurată a şcolilor din România decât Ministerul Educaţiei.

În urmă cu mai bine de un deceniu, Ecaterina Andronescu, dacă nu un ministru bun, măcar unul mai calificat, poate cel mai calificat, prin formaţie şi carieră didactică, a inventariat circa 14000 de şcoli pe teritoriul românesc.

Cifra, cu mici toleranţe şi ajustări, este, şi în prezent, cea deţinută de minister.

Din punct de vedere al identităţii, numărul, relativ corect, este rezultatul calculului efectuat în bazele datelor obţinute de la ARACIP, de la inspectoratele teritoriale etc.

O şcoală poate însă desfăşura activitate în mai multe locaţii.

(De exemplu, şcoala generală X care ţine de liceul Y sau colegiul Z, poate funcţiona în alt local decât acestea, o grădiniţă particulară sau o şcoală străină privată pot desfăşura activitate în mai multe clădiri, ceea ce se şi întîmplă, la ţară, temporar sau sine die, pe motiv de renovare, condiţii sezoniere improprii etc., o şcoală poate deplasa parte din efectivul de elevi în altă casă ş.a.m.d.)

Poliţia a numărat localurile, ceea ce era foarte important, şi a centralizat datele.

A doua observaţie e înfricoşătoare:

7355 de şcoli şi grădiniţe, peste o treime din total, nu au nici măcar în teorie o strategie de protecţie a cursanţilor şi nici un mijloc eficient de apărare în faţa unei agresiuni de orice fel.

4170 de unităţi din mediul rural şi 1854 din oraşe sunt protejate doar în teorie şi într-o pondere infimă. Un sistem de supraveghere video, la distanţă, e eficace doar în măsura în care supravegherea este activă şi intervenţia poate fi efectuată operativ.

Câte din şcolile dotate cu camere video sunt amplasate în apropierea unui post de poliţie?

Sigur, la colegiile naţionale, la liceele mari din metropole e simplu, la şcoala din apropierea IGPR se va interveni prompt, la orice unitate din vecinătatea unei secţii de poliţie, de lângă un post al poliţiei locale, al jandarmeriei, la orice locaţie supravegheată de o firmă mare de pază şi protecţie va fi floare la ureche!

Culmea, aceste locuri sunt în majoritate şi monitorizate video, şi păzite de agenţi de ordine!

Dar la ţară, în comunele cu mai multe sate în alcătuire, cu şcoala într-un cătun şi postul de poliţie, cu un singur lucrător, în altul?!?

Cine efectuează supravegherea în mediu rural, cine stă ore în şir, vigilent, lîngă monitor? De unde vin efectivele şi mijloacele de deplasare necesare unei intervenţii salvatoare?

Sistemele electronice sunt bune, descurajante, ele conduc la prinderea sigură a infractorilor dar cine garantează siguranţa fizică a copiiilor între timp?

Ca părinte, eu doresc să îmi ştiu copilul protejat, represaliile asupra celui care l-ar putea vătăma reprezintă doar o fragilă consolare.

Morala calculelor e dezarmantă: în şapte, zece, douăsprezece mii de şcoli şi grădiniţe, copiii noştri sunt în declarat pericol.

Poate jumătate, poate mai mult din cei 2.867.364 de cursanţi.

Lasa un comentariu