Opinii

Dragoş Huru:”Economia României în 2016, pregătită pentru 2017?”

Publicat de Contributori

Multe dintre poveṣtile frumoase de iarnă se conturează într-un cadru demn de a fi… dintr-o poveste, foc ce emană căldură ṣi ține povestitorul departe de frig, zăpadă de un alb feeric, mâncăruri apetisante ṣi…poveṣtile spuse la gura sobei. Acum ar fi timpul de făcut bilanțul economic ṣi social al anului care a trecut ṣi timpul stabilirii planurilor pentru anul ce va să vină.

Astăzi focul din sobă trebuie ținut sub control prin norme stricte anti-incendiu, ṣi oricum căldura vine dinspre surse ceva mai moderne, fără foc deschis, mâncărurile tradiționale sunt considerate folositoare doar delăsării omului ṣi dăunătoare corpului ambiguizând chiar ṣi prin simplul act al hrănirii societatii,  poveṣtile sunt înlocuite de bilanțuri statistice excelent calculate matemematic de către aplicații informatice scrise cu o necesară ignorare chiar ṣi a legilor roboticii dar ce implică aprobări de bugete pentru la anul etc. Conflictul dintre sentimente, emoţiile individului, determinate de către nivelul său de bunăstare şi poziţionarea faţă de nivelul de bunăstare a unei vecinătăţi aflate mereu mai aproape de el în condiţiile deschiderii şi eficientizării mobilităţii individului, conflict manifestat în raport de situaţii obiective, implică un nivel de subiectivitate şi sentimentalism ridicat în raport de aprecierea situaţiei economice.

Multe repere de acest tip reuṣesc să ne împartă în oameni buni ṣi oameni răi fără a stabili categorii care să nu se schimbe în cazul schimbării criteriilor, deci criteriile nu sunt eficiente pentru înțelegerea lumii de acum? Posibil, o teorie finală care să explice totul independent de alte teorii subiective rămâne un vis pentru oameni ṣi este descoperită doar de către demagogi.

O altă cale de înțelegere a lumii economice, a societății, ar fi aceea prin care am reconsidera perspectiva criteriilor de apreciere. Le putem considera ceea ce sunt, căi intelectuale de revelare a explicațiilor despre ceea ce se petrece în economie, repere pentru raționamente corecte care să prefigureze urmările în viitor, dar magia intuirii unor indicații fără eroare de aranjare a vieții trebuie lăsate gândirii iraționale. Timpul ne schimbă ṣi pentru a nu pierde pentru viitor ceea ce era frumos ṣi bun prin tradiție, cum ar fi aṣezarea viitorului la gura sobei,  vă propun să citiți un alt titlu pentru acest articol de bilanț, în cadrul căruia putem defini o perspectivă diferită de abordare a bilanțului ṣi strategiilor ce se poate dovedi pertinentă pentru economia reală ṣi societatea ce ne-o dorim să ne înconjoare, chiar ṣi numai prin aceea că nu se mai cantonează într-un model explicativ ce nu mai oferă răspunsuri.Tema titlului e o încercare subiectivă, dar particulară, de a formula răspunsuri sistematice într-o perspectivă normativă cu criteria subiective de evaluare economic dar mai potrivite prezentului.

Revitalizarea economică în noul context international

Lumea față de cum o vedeam în 2015 s-a schimbat teribil, în jurul nostrum, în 2016. La final de an, luminile de ornament par a fi dominate în mod teribil de către celebrele semnale care arată tot felul de ieṣiri prin textul ṣi acțiuni de tip EXIT, ṣi de aici, din faptul că direcțiile de ruptură ale fluxurilor economice se schimbă către moduri de alegeri politice derivă caracterul teribil al analizelor economice.  Drama trăită de românii entuziaşti acum la zece ani de la acceptarea candidaturii de ascedere în spaţiul economic unic european atunci când văd că uniunea se clatină este una reală şi se manifestă prin căutarea căii de urmat. Multe previziuni cad sau devin hazardate din cauze generate de către spațiul politic. Oamenii, indivizi sau grupuri, ies din cadrul unor contracte ce păreau foarte solide. Aici explicația fără valențe explicative, adică acel tip de informațe bazat pe emoții, pe dogma, ṣi nu aceea ce se bazează pe fapte ṣi informații, reuṣeṣte să pară a fi adevărată într-o proporție suficientă pentru a ascunde adevărul. Redescoperirea trecutului este specific arheologiei, recuperarea economică către o situație geopolitică de dinaintea inițierii spațiului unic european este imposibilă, costurile ar fi atât de mari cât să arunce economia într-o criză profundă pe o perioadă de timp foarte lungă ṣi ar fi similar unui război chiar dacă armele de foc clasice ar trage doar sporadic.Spre idea anterioară ar trebui amintită idea cum că modelul de economie europeană instituit prin proiectul UE este un model fără experienţe relevante anterioare ce se construieşte pe parcurs şi deci necesită adaptări. Aici drame trăiesc prin schimbare doar birocraţii, demagogii aşezaţi politic într-un system birocratic din care nu pot ieşii sau cei animaţi de propriile planuri ce se ascund până la relevare  în gânduri de construcţie false pentru a se releva târziu către naţionalism şi diferite formule de bigotism; în linii mari cam acesta ar fi modul de acţiune a unui adevărat terrorism economic.

Situația economică în care România se află astăzi este una ce pare foarte favorabilă. Public se apreciază că suntem în zona noastră geografică o țară stabilă politic, orientată către valorile occidentale ṣi aṣa mai departe; mie mi se pare a fi o precizare politicianistă modernizată a mitului unei țări bogate care are de toate pe care o doresc toți cei ce nu îi sunt locuitori ṣi care sunt animați de dorința de a vedea capra vecinului că moare…Pură dovadă de demagogie politică românească lipsită chiar şi de perspective consistent a protecţionismului economic!

În lipsa capacității de viziune prin care să se înțeleagă cum că oamenii, votanții, firmele, îṣi doresc altceva decât poate fi creat în termenii perspectivei actuale se poate ajunge la blocarea capacității de performanță economică. Pentru a evita un asfel de punct îngust voi comenta evoluțiile economice majore în termini de revitalizare ṣi reconstrucție economică într-un nou context international.

România este astăzi campioana creṣterii economice din UE. Despre acest fapt ar trebui spuse câteva lucruri într-un alt mod decât acela ce pare a fi permis tocmai de lipsa de griji din spațiul public generat de faptul că economia merge. Creṣterea economică se manifestă în primul rând prin creṣterea consumului, adevărat, acest fapt ar trebui să creeze anxietate deoarece o creṣtere economică percepută statistic ṣi manifestată prin creṣterea consumului se finalizează cu o criză de natură inflaționistă, tehnic ṣi conjunctural fals. E drept că în condiția în care nu stimulăm ṣi nu consolidăm efectele economice positive venite dinspre economia reală prin politici ṣi strategii publice criza economică nu va putea fi evitată, dar aceea va fi una profundă, structurală ṣi se va percepe în contextual eliminării României din context economic international.

Ritmul de creṣtere de peste 4% durează de peste doi ani, deci perioada de timp arată că nu avem de a face cu o creṣtere economică conjuncturală; aceste ritmuri nu se bazează pe o creṣtere de cheltuială publică, pe o subvenționare a consumului privat prin creṣterea deficitului bugetar, deci de aici nu există riscul de criză. Mai mult reuṣim la nivel guvernamental să păstrăm intactele țintele de deficit bugetar pentru mai mulți ani în mod consecutiv ṣi de aici nu trebuie să ne alarmăm cum că nu reuṣim să strângem mai mulți bani la bugetul public, de ce? Răspunsul este simplu, multitudinea de scandaluri publice privind furtul din bani publici poate fi interpretată în două moduri:

În termenii perspective actuale în care România este o țară de periferie ce trebuie să se integreze cât mai deplin în modelul de funcționare al UE ṣi doar regulile birocratice cât mai amplificate pot stopa, interpretare mediatică, propensiunea pentru furt ce se manifestă la noi.

În termeni de recuperare economică față de mersul actual al sistemului international, mă întreb de ce refuzăm să acceptăm că oamenii ṣtiu cel mai bine ce au de făcut cu banii lor; guvernământul local ṣi cel central, inițiativele guvernamentale au rolul de a guverna banii pentru proiecte comune ale colectivităților ṣi mai ales acele proiecte pe termen lung sau cu spectru de aplicare la nivel societal care nu pot fi legate de situația economică de moment a unui individ. Aici, în momentul în care scuturăm capul struțului de nisipul național putem vedea mai multe lucruri: În primul rând teoria economică ne arată cum că fenomenul corupției se poate reduce prin armonizarea categoriilor de interese ale oamenilor, astfel ei nu mai au tentația de a suporta costuri de oportunitate pentru crearea unui spațiu personal diferit ṣi separat total de colectivitate. Cu alte cuvinte acceptarea nevoii de revitalizare economică în nou context internaţional conduce ṣi la crearea unui sistem de eficiență pentru cheltuiala publică care să elimine discreționarul, ṣi, prin instituirea de ținte de atins, elimină arbitrarul în interpretarea eficienței. Efectele sunt de tip similar ṣi în spațiul economiei private, individul cheltuie pentru colectivitate ṣi beneficiează ṣi el în spațiu public, individul cheltuie pentru sine dar există o anumită rată de întoarcere ṣi pentru colectivitate. Mai mult, scăderea de taxe devine o opiune de raţionalitate economic ce nu se mai leagă de perspective doctrine economice liberale bunăoară; simplificarea sistemului de taxe prin eliminarea unor taxe special poate creşte efectul pozitiv, faptul este atât de evident cât mă întreb cum de este ignorant de mult timp, e ca şi cum pe o autostradă elimini denivelările tip bumper şi construieşti o staţie de taxare la final, viteza de deplasare creşte, timpul se scurtează şi se pierd doar poziţiile de rentă de poziţie a celor care pe parcurs gestionau încasarea şi folosirea aparentă a taxelor.

Fără o astfel de perspectivă în care să poziționăm eficiența economic în activitatea umană aceasta se poate dovedi foarte uṣor ca fiind distructivă, definită ca furt (public sau privat) pe termen scurt ṣi manifestată ca o profundă criză economică pe termen lung cu efecte de exit ale oamenilor unii de lângă alții. Criteriile de rupere nu mai contează, pot fi teritoriale, pot fi de rasă de religie etc. Într-o perspectivă de nevoie de revitalizare economică birocrația europeană îṣi va încheia pretențiile de completitudine contractuală care fundamentalizează printre altele pretențiile de exit din UE ale multor grupuri sociale sau politice.

Astăzi nimeni  nu mai ṣtie care va fi drumul UE. Viziunile înguste au văzut viitorul către rupere ṣi recuperarea statelor naționale ca macroeconomii închise cum au crezut britanicii care se pare că vor să se oprească puțin din saltul lor ce pare mai degrabă ca un drum din lac în puț ce le aduce mai degrabă ruperea reperelor lor naționale. Ca ṣi celelalte grupuri ce se manivestă ca EU-Exit ṣi britanicii nu au nimic cu ceilalți oameni din spațiul uniunii europene. Conflictul între oameni este specific incapacității de a crea bunăstare individuală de către colectivitate ṣi atunci o parte a colectivității se subsumă întregului, dezvoltă ṣi practică conflictual economia pentru a gestiona singură accesul la resursele din ce în ce mai puține. Modelul economic al Uniunii Europene nu este atât de lipsit de versatilitate ci incapacitatea de a dezvolta un spațiu comun de economie nu este specific unor părţi component ale unui sistem de piețe comune ṣi dintr-o astfel de perspectivă decurge principalul risc de ratare a revitalizării economice. Modelul nostru de asceză către diferite spații economice, către est în communism, către UE post-comunism s-a manifestat prin acceptarea hiperbolizată a ceea ce noi am crezut că reprezintă caracteristicile sistemului ṣi de aceea am fost printe cele mai puternic afectate economii de falimentul sistemulelor pe care am dorit să ni le caracterizăm. Acum ignorăm cum că tocmai modelul birocratic al UE tinde să incapaciteze atingerea obiectivelor economice ṣi politice ale sistemului comun de economie. Birocraţia are rolul de a elimina arbitrarul în interpretarea acţiunilor economice prin consecinţele lor de a produce cât mai multă bunăstare şi cât mai puţine costuri, de a elimina bunul plac şi nu acela de a produce eficienţă economic. Concesiile de natură politică, administrativă ṣi de suveranitate de dragul birocrației comune par a fi suficent de mari cât să conducă, cel puțin pe moment, la stoparea proceselor de integrare într-un spațiu de economie comun limitând atât capacitatea de realizare a intereselor personale dar şi a celor comune. În context internaţional dezvoltarea se leagă şi de poziţionarea capitalurilor internaţionale care urmăresc în mod explicit consecinţele de profit şi nu se orientează în funcţie de bune intenţii. Stabilitatea economică, claritatea şi stabilitatea politică pot face subiectul unor prezumţii de potenţial pentru afaceri. Potenţialul economic este o noţiune concretă, acesta există în nou context internaţional atâta timp cât resursele existente ce se constitue în avantaje comparative non costuri se pot fructifica în condiţii de competiţie prin costuri. O resursă chiar şi în condţii de monopol natural nu poate fi atractivă dacă exploatarea ei nu este eficientă în condiţii de costuri.

Acelaşi tip de raţionament rămâne valabil şi pentru investiţiile cu caracter nativ naţional. Eficienţa economică obţinută prin fructificare de potenţial economic şi nu prin transfer mascat de costuri către colectivitate stabilizează şi transfer creşterea economic către bunăstarea personal. Pentru prima parte a argumentaţiei, pentru grija limitării spaţiului fiscal nu îi putem opune idea ca în acest moment sporul de consum transformat în economii private, în profituri mai mari pentru firme se va transforma într-un timp necesar în investiţii. Creşterea economică de moment se poate consuma premature deoarece poate fi insaţiabilă, discontinuă şi capricioasă dacă nu o poziţionăm în lipsa relevării resurselor ca potenţial economic cu prezumţia avantajului relative pe care se pare că îl avem în noul context internaţional. Tot de aici se relativizează şi argumentele de aranjare a cheltuielilor publice către investiţii. Învestiţiile se orientează către surse de profit şi îi asumă capacitatea de a genera profirt în condiţii legale ignorănd utilitatea c ear putea să o aibă faţă de subiecţi de proprietate alţii decât principalii sau agenţii. Aceşti sunt proprietarii şi managerii, angajaţii, şi sunt astfel numiţi de către teoria economică. În noul context internaţional se elimină în afara pieţelor commune oricare poziţii pornite din emoţii şi lipsite prin dogmă de către raţionalitate recunoscută ştiinţific. Astfel idea iraţională cum că putem imagina spaţii de politică economică internaţională ocultă în alte principii diferite de acelea de bunăstare obţinută fără suferinţă, durere şi frustrare cât să fie sustenabilă în modernitate este cumplit de falimentară. Noul context internaţional de dezvoltare are tendinţa de a prezerva integritatea, stabilitatea şi frumuseţea comunităţii biotice chiar dacă tocmai prin acestea se atacă statusul de bunăstare economic. Calea de mercenar pentru apărarea acestor criteria se poate realize doar ca formulă de sacrificiu deci falimentar economic, sau ca o cale de pol de dezvoltare regional în context internaţional adică prin ralierea la dezvoltarea economic din acest moment şi mai puţin prin aderarea la un standard de dezvoltare ce pare  a se evidenţia în cadrul modelului românesc printr-un consum excesiv de resurse cu rezultate foarte reduse. Putem aduce ca argument volumul total al cheltuielilor pentru puţinii Km de autostrăzi ce exprimă în mod relevant eficienţa extreme de scăzută obţinută în cadrul modelului de gândire prin care suntem doar integratori de perspectivă.

În 2017 vom consuma şi stopa actuala creştere economică şi vom deprecia şi mai mult prezumţia de potenţial de creştere dacă nu vom aranja spaţiul public şi societal în aşa fel încât oportunităţile de dezvoltare nu vor fi puse în noul context internaţional astfel încât să poată să se constitue în potenţial economic.

Autor: Dragoş Huru

Rubrica “ Opinii” se dorește a fi o agora a dezbaterilor de idei, singurele condiții fiind argumentele pertinente și decența limbajului. Așteptam informații și opinii de la cititorii noștril pe adresa de e-mail  redactie@infopinia.ro.

Lasa un comentariu