Originea si istoria snitelului
Snitelul este un fel de mancare foarte popular in multe tari, in special in Europa. Acesta se prepara in mod obisnuit din carne de vita, porc, pui sau curcan, care este batuta subtire si apoi prajita. Exista mai multe variante ale snitelului, dar cele mai cunoscute sunt snitelul parizian si cel vienez. Desi ambele au la baza acelasi principiu de baza – carne prajita intr-o crusta crocanta – acestea difera semnificativ in modul de preparare si in gust.
Snitelul vienez, cunoscut sub numele de "Wiener Schnitzel", este o specialitate a bucatariei austriece, cu o istorie care dateaza din secolul al XIX-lea. Acesta este preparat traditional din carne de vitel, care este inmuiata in faina, ou batut si pesmet, apoi prajita in unt sau ulei. Snitelul parizian, pe de alta parte, are radacini in bucataria franceza si este de obicei facut din cotlet de porc, pui sau curcan, trecut prin faina si ou batut, dar fara pesmet.
Ingrediente si tehnici de preparare
Ingredientele si tehnicile de preparare sunt elementele cheie care diferentiaza snitelul parizian de cel vienez. Snitelul vienez necesita utilizarea de pesmet, care confera o crusta crocanta si aurie, in timp ce snitelul parizian este acoperit doar cu un amestec de faina si ou.
In cazul snitelului vienez, carnea de vitel este de obicei preferata pentru gustul sau delicat si textura suculenta. Se incepe prin taierea carnii in felii subtiri, apoi se bate usor pentru a obtine o grosime uniforma. Feliile sunt apoi date prin faina, scuturate de excesul de faina, trecute prin ou batut si in cele din urma prin pesmet. Este important ca pesmetul sa nu fie presat pe carne, pentru a evita formarea unei cruste prea dense.
Snitelul parizian, pe de alta parte, nu include pesmet. Carnea, fie ca este vorba de porc, pui sau curcan, este pregatita similar cu cea pentru snitelul vienez – taiata in felii subtiri si batuta. Se trece apoi prin faina si ou batut, inainte de a fi prajita.
Gust si textura
Gustul si textura sunt aspecte importante care ii fac pe multi sa prefere un tip de snitel in detrimentul celuilalt. Snitelul vienez este renumit pentru crusta sa crocanta si usoara, datorita pesmetului folosit in preparare.
Snitelul parizian, in schimb, are o crusta mai subtire si mai moale, datorita lipsei pesmetului. Crusta formata din faina si ou este mai putin crocanta decat cea a snitelului vienez, dar ii confera snitelului un gust bogat si o textura suculenta. Acest lucru face ca snitelul parizian sa fie preferat de cei care cauta un gust mai moale si mai delicat.
Popularitate si disponibilitate
Snitelul vienez este un simbol al bucatariei austriece si este extrem de popular in Austria si Germania. Este adesea servit in restaurante si este considerat o delicatesa traditionala. In Viena, multe restaurante ofera snitel vienez autentic, preparat conform retetei traditionale, iar consumul acestuia este adesea insotit de o salata de cartofi sau salata verde.
Snitelul parizian, desi mai putin cunoscut la nivel international, este o optiune populara in Franta si in alte tari francofone. Acesta este adesea servit cu o garnitura de legume, piure de cartofi sau o salata usoara. De asemenea, snitelul parizian este mai usor de preparat acasa, datorita numarului redus de ingrediente necesare.
Impactul cultural al snitelului
Snitelul, in ambele sale variante, a avut un impact cultural semnificativ in tarile de origine si nu numai. In Austria, snitelul vienez este un simbol national si joaca un rol important in evenimentele si sarbatorile locale. Acesta este adesea asociat cu ospitalitatea austriaca si cu bucuria de a savura mancaruri traditionale.
In Franta, snitelul parizian este considerat un fel de mancare clasic, servit adesea in bistrouri si restaurante casual. Desi nu are aceeasi notorietate internationala ca snitelul vienez, acesta este apreciat pentru simplitatea si gustul sau autentic.
Pareri ale specialistilor
Specialistii culinari, precum chef-ul austriac Wolfgang Puck, subliniaza importanta alegerii ingredientelor de calitate si a tehnicii corecte de preparare pentru a obtine un snitel reusit. Acestia recomanda utilizarea de carne proaspata si de calitate superioara, precum si respectarea tehnicii traditionale de prajire pentru a asigura o crusta crocanta si un gust desavarsit.
- Carnea trebuie sa fie de cea mai buna calitate, fie ca este vorba de vitel, porc, pui sau curcan.
- Tecnia de batere a carnii este esentiala pentru a obtine o grosime uniforma si o textura frageda.
- Prajirea trebuie facuta la temperatura moderata pentru a asigura o crusta aurie si uniforma.
- Servirea snitelului cu garnituri potrivite poate accentua gustul si textura acestuia.
- Un snitel bine pregatit trebuie sa fie suculent la interior si crocant la exterior.
Concluzii finale
In concluzie, atat snitelul parizian, cat si cel vienez au propriile caracteristici unice si sunt apreciate pentru gustul si textura lor distincte. Alegerea intre cele doua depinde de preferintele personale in ceea ce priveste crocanta si tipul de carne folosit. Cu toate acestea, ambele variante ofera o experienta culinara deosebita si merita incercate de oricine este pasionat de bucataria europeana.
Indiferent de varianta aleasa, snitelul ramane un fel de mancare clasic, care continua sa aduca bucurie si satisfactie celor care il savureaza. Este important sa ne bucuram de diversitatea culinara si sa apreciem traditiile care au facut ca aceste preparate sa reziste testului timpului.
