Opinii Prima pagina

NE DESCURCĂM ȘI FĂRĂ CAMERE DE GAZARE

Publicat de Eugen Roman

de Eugen R.

În martie 2018, două judecătoare de la CAB , carte și fără inimă, au dat sentințele într-un dosar vechi de 17 ani!!!

Ele au trimis in pușcărie 5 bătrâni cu vârste intre 60-70 ani. Aceștia avuseseră ghinionul de a fi fost arestați preventiv, în perioada 2002-2003, între 9 și 18 luni.Evident că nu aveau șanse să scape Sistemului.

Unul a fost oprerat de triplu by-pas, cu 2 infarcturi la activ, doi au avut atacuri vasculare cerebrale, cu efecte grave, toți suferind de hipertensiune, diabet și alte boli cronice.

Deși o parte dintre ei aveau fracția de o treime făcută în arestul preventiv, niciunul nu a fost eliberat încă.

Așa s-a ajuns în situația tragică,  ca unul dintre ei, fiind în continuare încarcerat, să moară.

Constantin Năforniță, un om care a fost activ în cadrul BVB, de la începuturile ei, în trecut proprietar al unei firme de brokeraj, a fost condamnat în dosarul  BRS-ASTRA (de care, evident, nu-și mai aduce nimeni aminte), după 17 ani de coșmar prin instanțe.

Cu 6-7 ani în urmă, survenise un AVC, cu consecințe extreme: se mișca și vorbea greu, avea sincope în gândire și nu-și putea controla funcțiile fiziologice.

In 2002-2003 a stat 18 luni în arest preventiv. La vârsta de 70 ani a fost condamnat definitiv la 4 ani de închisoare cu executare, în ciuda faptului că nu i s-a dat ultimul cuvânt la proces, nefiind prezent din cauza bolii (situație în care s-a aflat și alt inculpat/condamnat, care suferise același tip de AVC cu 4 luni înainte de finalizarea procesului).

Dus la Penitenciarul Rahova, Năforniță a stat 5-6 zile într-o celulă cu alți condamnați, fără să poată vorbi clar,coerent, să se miște sau să-și facă nevoile singur.

Intr-o seară,  ieșind cu pași nesiguri din baie, a căzut și s-a lovit la cap.

După mai multe demersuri ale colegilor de celulă (care au incercat să-l ajute cât au putut) a fost transferat la Spitalul penitenciar Jilava. Apoi a mai fost plimbat prin vreo două penitenciare, găsindu-și sfârșitul la spitalul din Mioveni, sub excortă, după  încă două luni și jumătate de calvar.

In momentul decesului, deținutul Năforniță  avea executate efectiv 21 luni de închisoare, în condițiile în care, ar fi putut fi eliberat după 16 luni (1/3 din 4 ani), după cum prevede vechiul cod penal( presupusa faptă petrecându-se in 2001). Asta dacă ar fi fost perfect sănătos. Și, sigur, dacă ar fi fost respectate condițiile din CP privitoare la liberarea condiționată și nu legea bunului plac, după cum se întâmplă în prezent.

După cazul Adamescu, cel a lui Constantin Năforniță (un om mult mai puțin cunoscut) este un alt exemplu al dezumanizării  și  al  abuzului  de care dau dovadă indivizi care cred că au drept de viață și de moarte asupra semenilor.

P.S. Cel de-al doilea condamnat, din același dosar, care a suferit și el un AVC grav în octombrie anul trecut, se află în continuare închis și zace într-un pat 22 ore din 24, 7 zile din 7.Deși ar fi putut fi eliberat la sfârșitul lunii mai, Comisia penitenciarului l-a mai amânat incă 8 luni.

Este posibil să aibă aceeași soartă ca a lui Năforniță.

Într-o societate dezbinată, dominată de ură și intolerantă astfel de situații s-ar putea să reprezinte normalitatea, poate.

S-au mai întamplat, în Europa, în urmă cu vreo 80 de ani!

Lasa un comentariu